Dupa cum am spus si in articolul anterior, importanta busuiocului si utilizarile sale multiple, fac ca aceasta planta sa fie foarte des cultivata in gradini, in sere, in ghivece sau chiar si ca planta de balcon.

Cultivarea busuiocului

E recomandat ca busuiocul sa fie cultivat în soluri bogate în humus, uşoare şi bine drenate. Cel mai bine se dezvoltă într-o zonă însorită a grădinii, dar busuiocul poate fi cultivat şi în ghiveci.

Semanarea busuiocului in grădină se realizeaza în luna martie. Se recomanda un semanat pe straturi îngrăşate cu gunoi de grajd. La aproximativ 1-2 săptămani de la semănare busuiocul trebuie să răsară. La mijlocul lunii mai se răresc plantulele la 20 -25 cm distanţă una de alta.

În regiunile mai reci răsadurile trebuiesc protejate de frig pănă la începutul lunii iunie. Pot fi semănate în ghivece şi atunci cand se încălzeşte vremea (peste 10ºC, caci busuiocul nu suportă temperaturi mai scăzute) pot fi mutate în grădină.

Plantele se dezvoltă optim la temperaturi cuprinse între 20-25ºC, dar suportă şi temperaturi mai ridicate.

În perioada de dezvoltare a plantei solul trebuie aerat şi plivit.

Înflorirea plantei  are loc în lunile iulie-august

Dacă dorim îndesirea plantei se pot tăia varfurile vegetative.

Afla mai multe informatii despre busuioc!

Recoltarea busuiocului

Se taie tulpina plantei proaspăt inflorite puţin deasupra solului şi se usucă în locuri umbroase. La depozitare busuiocul trebuie ferit de lumină şi umiditate.

Pentru a folosi busuiocul in salate putem recolta doar cateva din frunzele tinere, lasand planta să se dezvolte în continuare.

Sursa foto: http://ecoki.com

Ocimum basilicum

Busuiocul era venerat ca o plantă sfantă în India, a fost găsit în mormintele din piramidele egiptene, este considerat ca o plantă sacră şi este folosit şi acum în ritualurile multor religii. În tradiţia populară romanească se spune că te ajută să îţi visezi ursitul şi poartă noroc în dragoste, iar în unele zone este numit “buruiana dragostei”. Busuiocul este înconjurat de multe legende: se spune despre el că a crescut pe locul unde împăraţii Constantin şi Elena au descoperit Sfanta Cruce sau că ar fi răsarit din lacrimile unui tanăr care şi-a pierdut iubita ……… şi poveştile pot continua.

Am reuşit să vă trezesc interesul?

Şi încă nu am spus nimic despre multiplele întrebuinţări ale busuiocului.

Busuiocul in alimentaţie – frunzele tinere pot fi adăugate la salate. Dacă uscăm şi fărmiţăm ramura de busuioc înainte de a înflori o putem utiliza în locul piperului la condimentarea mancărurilor. Se poate folosi ca mirodenie la prepararea supelor, sosurilor, fripturilor, vanatului, pastelor, murăturilor şi la orice  preparate care conţin roşii şi usturoi. La unele mancăruri se poate folosii în combinaţie cu cimbrul şi rozmarinul.

Busuiocul ca plantă medicinală – Are actiune antibiotică, antiinflamatoare, antifungică, antitusivă şi febrifugă. Se poate folosi ca energizant psihic. În problemele aparatului digestiv ajută la reducerea spasmelor stomacului, ajută la desfăşurarea în bune condiţii a procesului de  digestie, contribuie la cresterea apetitului, se poate folosi în tratamentul flatulenţei şi aerofagiei etc. Are un efect revigorant dacă se adaugă în compoziţia plantelor aromatice folosite pentru baie. Are o acţiune dezinfectantă asupra apei. După unii autorii busuiocul este un adevarat elixir al tinereţii.

Consumarea în cantitaţi mari a busuiocului nu este indicată femeilor însărcinate şi copiilor foarte mici.

Busuiocul ca planta decorativă se poate folosi oricare din cele peste 50-60 de soiuri de busuioc. Putem îmbina utilul cu plăcutul avand în bucătărie un ghiveci cu busuioc care va aduce o nota de prospeţime prin aspectul lui, mirosul degajat şi un plus de savoare mancărurilor gătite cu el.

Citeste si despre cultivarea busuiocului !

Sursa foto: erbe.altervista.org

Când auzim vorbindu-se despre ”fructul pasiunii”, puţini ştiu despre ce e vorba în realitate. Dacă e fruct sau… altceva! Ei bine, există acest fruct, şi chiar e considerată una din cele mai gustoase poame exotice. Dar pentru a ajunge aici, trebuie să existe o plantă – despre care vom vorbi pe larg în acest articol – care să ofere rodul. Iar florile ei sunt de o incredibilă şi luxuriantă frumuseţe!

Legenda

Povestea începe în urmă cu mai bine de 400 de ani, în micuţa chilie a lui Jacomo Bosio… Cărturarul e întrerupt din studiu de un călugăr, care venise de departe, pentru a-i arăta nişte desene cu o floare de o frumuseţe ieşită din comun. Lui Bosio nu îi vine să creadă că o aşa ”bijuterie” poate exista în realitate, astfel că cere mai multe dovezi.

După ce primeşte mai multe desene şi mărturii din partea altor călugări care au văzut-o, se hotărăşte să arate întregii Europe PASSIFLORA sau ”floarea pasiunii”. Cele mai frumoase sortimente au umplut imediat curtea regelui Spaniei, toţi fiind fascinaţi de planta ce avea să se răspândească în toată Europa. De mai bine de un secol, câteva soiuri de Passiflora ajung şi la noi în ţară, fiind cultivată ca plantă decorativă, în grădină sau în ghivece. La noi mai e denumită ”floarea ceas”, pentru că arată întocmai, ba chiar are secundar, minutar şi ”ac” ce indică ora.
Originară din America de Sud, passiflora este aclimatizată cu succes şi în Europa. Spectaculoasa plantă a suscitat dintotdeauna o mare pasiune pentru grădinari şi cercetătorii speciilor botanice, şi asta mai ales pentru că multe din speciile ei din pădurea tropicală a Americii de Sud sunt ameninţate de dispariţie.

Descriere

Este o plantă agăţătoare, cu tulpini şi ramificaţii simple, prevăzute cu cârcei. Are frunze lobate sau digitate. Frumoasele flori mari, parfumate, cu până la 6 cm în diametru, apar la capătul frunzelor. Au 5 petale, 5 sepale, 5 stamine, corola “filament” şi un pistil. Fructele sunt comestibile, aromate, răcoritoare, bogate în vitamina C şi… afrodisiace! Înmultirea se face prin seminţe sau prin butaşi, vara. Toamna, se poate tăia până la 15 cm înălţime pentru a fi mai bine protejată de frig.

Indicaţii terapeutice

Passiflora e unul din cele mai importante remedii într-o categorie de afecţiuni pe cât de delicate, pe atât de răspândite în zilele noastre: tulburările emoţionale. În ceea ce priveşte insomnia, această floare unică are o eficienţă greu de egalat, întrucât funcţionează ca un somnifer. Tratamentul este pe bază de capsule din extract de passiflora, care se administrează înainte de culcare. Aceleaşi pastile naturale mai sunt utile în tratarea atacurilor de panică, anxietăţii, acceselor de furie, ba chiar şi în cazul dependenţei de droguri! Studii clinice, făcute pe consumatorii de stupefiante arată că extractul de Passiflora este eficient contra dependenţei de heroină, morfină şi haşiş.
Şi nu în ultimul rând trebuie să punctăm proprietăţile afrodisiace ale “florii pasiunii”.

Manastirea Curtea de Arges, intrece prin frumusete tot ce s-a facut la noi pana in secolul al XVI-lea, prin locatia aleasa, prin farmecul cadrului natural si arhitectural, toate acestea fiind rodul unei epoci infloritoare in arhitectura si arta. Este un somptuos lacas de cult al romanilor si o capodopera a artei universale din epoca post-bizantina

In sfantul lacas isi au odihna de veci Domnul Tarii Romanesti Neagoe Basarab (ctitorul manastirii), sotia sa, Despina, reginele Maria si Elisabeta si regii Romaniei Carol I si Ferdinand.

Ridicarea Manastirii Curtea de Arges s-ar datora, dupa cum aflam din balada culeasa de Alecsandri, Mesterului Manole, care impreuna cu “noua mesteri mari, calfe si zidari” au depus multa truda, jertfa si chiar propria viata, pentru ctitoria domnitorului Neagoe Basarab, Manastirea Curtea de Arges, “Manastire ‘nalta/Cum n-a mai fost alta”.

De ce am ales sa va prezint acest loc?

Locul este o intrepatrundere a mai multor emotii care ne definesc pe noi ca romani: istoria indepartata a voievozilor din Tara Romaneasca, vechimea crestina a acestor meleaguri, faptele marete din trecut la care manastirea a fost martora, Regii Romaniei care au pus temelia statului modern in care azi traim, legendele populare in care credem. Toate acestea, incarcate cu cele mai puternice emotii, se regasesc aici, la Manastirea Curtea de Arges.

Parcul manastirii pastreaza aceeasi nota ca si edificiul in sine, iar plimbarea care a urmat vizitarii sfantului lacas m-a facut sa reflectez asupra emotiilor traite in acest loc. Asa ca am hotarat, sa scriu despre aceasta vizita, aici, pe un site dedicat gradinii, gradinarilor si locurilor frumoase.

Recomand sa mergeti!

Ar fi bine venita si o incurajare pentru fotograf! )
Multumesc.

Un articol primit de la o mare iubitoare a trandafirilor – vezi profilul ei – Rose Roses

Iti recomand sa citesti Sfaturile utile privind taierea trandafirilor sau articolul cu Sfaturi utile privind plantarea trandafirilor

Palatul Schonbrunn, fosta reşedinţă de vară a familiei imperiale, este unul dintre cele mai frumoase palate în stil baroc din Europa. “Schönbrunn” înseamnă “fântana frumoasă”, iar în curtea palatului, printre multe fântâni de o frumuseţe deosebită, există una aparte, cu o vechime de mai multe secole, care se pare, stă la originea acestui nume, devenit celebru.
Prima reşedinţă princiară de la Schönbrunn datează din anul 1559, când împăratul Maximillian al II-lea a cumpărat un mic palat, care a ars între timp de mai multe ori şi, în final, a fost distrus de către turci în 1683. Mai târziu, împăratul Leopold I i-a cerut arhitectului Johann Bernhard Fischer von Erlach să îl ridice din nou. Lucrările de reconstrucţie încep în 1692 şi sunt finalizate în 1713. Împăratul, a cărui autoritate era în continuă creştere, se considera egalul Regelui Soare de la Versailles şi îşi dorea permanent o reşedinţă care să rivalizeze faimosului palat al francezilor.
Grădinile baroce de la Palatul Schönbrunn au fost realizate ca o replică a grădinilor de la Versailles, în timpul domniei vestitei Maria Tereza. Aceasta a preluat puterea, devenind împărăteasă, la vârsta de numai 23 de ani, în anul 1740 şi a avut un rol deosebit de important în conducerea şi dezvoltarea Sfântului Imperiu Roman, cu toate că la înscăunare a fost considerată prea tânără şi prea frumoasă pentru o astfel de sarcină. Maria Tereza a fost, în acelaşi timp, Arhiducesă de Austria, Regină a Bohemiei şi Regină a Ungariei şi a domnit alături de soţul său de origine franceză, de aici şi explicaţia preferinţelor pentru cultura şi arta franceză. Printre altele se ştie că Împărăteasa a devenit mamă de 16 ori, printre cei mai faimoşi dintre copiii săi, fiind Marie Antoinette, devenită ulterior Regină a Franţei şi de numele căreia se leagă momente de răscruce din istoria acestei ţări.
Revenind la Palatul şi grădinile de la Schönbrunn, acestea au fost edificate după războaiele purtate cu Frederik de Prussia, fiind demarate lucrările în anul 1744, pentru palat şi în 1753 pentru grădini. Palatul este vopsit într-o culoare pastel, cunoscută ca şi „Galbenul Maria Tereza” sau „Galbenul de Viena”. Parterul şi multe dintre statui au fost executate în anul 1750.
Grădina zoologică (Tiergarten) de la Schönbrunn este una din cele mai vechi din lume, deşi nu este prima, şi a fost inaugurată în anul 1752. Un rol important în alcătuirea acestei grădini şi a acelei botanice, l-a avut împăratul Francisc I Ştefan, soţul Mariei Tereza, care a murit ulterior în anul 1765. Grădinile au un plan baroc şi degajă o atmosferă deosebit de încântătoare.
În grădinile de la Schönbrunn, atracţia maximă, de asemenea de inspiraţie barocă, este impresionantul edificiu de pe colina Gloriette, construit în anul 1775.
În 1805 şi 1809 Napoleon Bonaparte a stat în trecerea sa în refugiile îndepărtate ale castelului.
Habsburgii au locuit aici o bună parte a anului, în numeroasele camere care deserveau marea familie. Împaratul Franz Joseph, care s-a căsătorit mai târziu cu frumoasa împărăteasă Sisi şi a condus Austria din 1848 până în 1916, s-a născut la Palatul Schönbrunn. Monarhul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă doar în acest palat, iar după moartea sa, Schönbrunn a devenit proprietatea Noii Republici Austria. În prezent, palatul are 1442 de camere de diferite mărimi.

Pe scena faimosului teatru al palatului au cântat, familiei imperiale, Haydn şi Mozart.
Din anul 1996 Palatul Schönbrunn și grădinile sale au fost declarate ca locuri din patrimoniul cultural mondial Unesco, datorită importanţei lor istorice, împrejurimilor unice şi decoraţiunilor interioare splendide. Schönbrunn este una dintre cele mai populare atracţii ale Vienei, primind în fiecare an aproape 1,3 milioane de turişti.

Se merită să petreci o zi întreagă la Schönbrunn. Trebuie să se vizitezi: parcul încântător al palatului, “The Palm House”, “Gloriette”, grădina zoologică. Interiorul palatului se parcurge cu un ghid audio “Marele Tur” (“The Grand Tour with Audio Guide”), se pot admira splendidele camere Bergl şi se poate face o plimbare prin “Labirint”. Ca recomandare alegeti “Marele Tur” pentru că include 40 de camere (durează o oră şi jumătate), faţă de “Turul Imperial” (“Imperial Tour”), care este mai rapid, dar include doar 22 de camere.

Viziteaza Schönbrunn!

Cum se ajunge la Schonbrunn: cu metroul U4, se coboară la staţia Schönbrunn, cu tramvaiele 10 şi 58, se coboară la staţia Schönbrunn, cu autobuzul 10A, se coboară la staţia Schönbrunn. Adresa: Schönbrunner Schlossstrasse Nr. 13
Dacă se vine cu maşina:
• de la Aeroportul Internaţional Viena se merge pe autostrada A4 către Viena, apoi spre sud pe A23 (urmează semnele spre Gratz), apoi se alege ieşirea Altmannsdorf de pe autostradă şi urmează semnele către “Schloss Schönbrunn”;
• dacă se vine direct de pe autostrada A2, se iese pe la Altmannsdorf şi se urmează semnele către “Schloss Schönbrunn”.

Intrarea la Schonbrunn: Până la sfârşitul lunii martie, se poate cumpăra “permisul de iarnă” pentru Schönbrunn, care include: “Marele Tur” al palatului cu ghid audio, grădina zoologică, “Desert House”, “Palm House”, “Colecţia Coach”. Cu acest permis se aplică o reducere de 30% faţă de biletele cumpărate separat pentru fiecare atracţie şi nu se aşteaptă deloc la coadă pentru turul ghidat.
Dacă se optează doar pentru “Marele Tur” al palatului cu ghid audio, costă 12,90 euro, pentru adulţi, 8,90 euro pentru copii (6-18 ani), 11,40 euro pentru studenţi şi 11,40 euro dacă persoana dispune de Cardul Viena.
Schonbrunn-ul se poate vizita dupa urmatorul program: din Aprilie – Iunie, Septembrie, Octombrie, zilnic de la 8:30 la 17:00, in lunile Iulie si August, zilnic de la 8:30 la 18:00, iar din Noiembrie pana in Martie, zilnic de la 8:30 la 16:00.

Plimbare prin gradinile palatului.

Sursa photo:  Schoenbrunn.at

Pentru o gradina de primavara este greu de imaginat ca narcisele sa lipseasca din peisaj. Narcisa sau Coprina cum mai este cunoscuta popular, este o floare foarte raspandita la noi, o intalnim in parcuri, in gradinile particulare, in jardinierele de la ferestre, etc. Deseori o intalnim crescuta salbatic pe marginea drumurilor sau pe campuri. Celebritatea ei este egalata in perioada de inflorire doar de lalele sau zambile.

Descrierea plantei
Se cunosc foarte multe varietati ale narcisei care se comercializeaza, cu inaltimi de la cele mai pitice, care ating 7 cm sau la cele mari de 50-60 cm. Florile cu forme diferite, dar usor de recunoscut pot fi, de la obisnuitele narcise albe si galbene, pana la cele portocalii, galben pal, roz sau chiar si rosu. Florile narcisei sunt dispuse in varful tulpinei si ating dimensiuni de 2-7 cm.
Perioada de inflorire a narciselor debuteaza in februarie si poate tine pana in luna mai la anumite varietati.

Locul in gradina
Narcisa este o planta foarte rezistenta, motiv pentru care bulbii rezista peste iarna in pamant. Prefera orice tip de sol, iar locurile ideale in gradina sunt cele insorite, descoperite.

Narcisele pitice pot fi utilizate pentru ghivece, jardiniere, straturi sau borduri, iar narcisele cu talia mai mare pot fi cultivate in straturi, grupuri, borduri sau chiar direct in gazon.

Cultivarea si inmultirea narciselor
Bulbii se planteaza imediat dupa cumparare in lunile august-octombrie.  Gropile de plantare au dimensiuni de 5-7 cm si la distante de 10-20 cm, in functie de talia narcisei. De la an la an, narcisele se intind in palcuri mari si se recomanda separarea lor doar daca este necesar si o data la cativa ani.
Din punct de vedere estetic se recomanda gruparea narciselor cu alte plante care infloresc in aceeasi perioada: Brandusa, Vioreaua, Laleaua, Panselutele sau Anemonele.

Sfaturi utile

• Verificati bulbii inainte de plantare sa nu fie moi sau mucegaiti!
• Plantarea bulbilor trebuie facuta cat mai repede dupa cumparare!
• Dupa inflorire, nu rupeti frunzele ci lasati-le sa se usuce singure!
• O data la cativa ani dezgropati bulbii si separatii, dar replantati imediat!

Vezi calendarul infloririi plantelor cu bulbi din gradina!

Infloreste dupa ghiocei si inainte de lalele, fiind una dintre cele mai timpurii flori de primavara. Varietati ale brandusei infloresc inca din ianuarie.

Descrierea plantei
Brandusa de primavara rasare din bulbi mici ca toate plantele perene cu bulbi care infloresc in lunile friguroase. Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele sunt alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei infloresc deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie de variatea branduselor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii sau vargate.
Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.

Locul in gradina
Brandusele prefera un sol bine drenat in locurile insorite ale gradinii sau la umbra copacilor si arbustilor din gradina. Este de preferat plantarea in straturi si brazde pentru a avea o pata de culoare in primele luni ale anului in gradina.

Cultivarea si inmultirea brandusei de primavara
Bulbii de brandusa cei mai raspanditi in comert sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare mov sau galben. Bulbii se planteaza toamna in gropi cu adancimi de 5-7 cm si la distante intre plante de 5 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

BRANDUSA DE TOAMNA (Colchicum)

Infloreste de la sfarsitul verii si in primele luni de toamna. In ciuda denumirii populare nu se inrudeste cu Brandusa de primavara (Crocus). Este o planta otravitoare.

Descrierea plantei
Bulbii brandusii de toamna sunt mult mai mari decat in cazul Crocusului. Florile in forma de cupa apar toamna, au culoarea lila, roz si se ofilesc inainte de venirea frigului. Frunzele brandusei de toamna sunt verzi, lucioase si late cu dimensiuni de pana la 20 cm.

Locul in gradina
Brandusa de toamna prefera solurile bine drenate si ingrasate, in locurile insorite ale gradinii sau in semi-umbra. Covoarele cu flori de branduse de toamna sunt neasemuite in gradina.

Cultivarea si inmultirea brandusei de toamna
Bulbii se planteaza vara in gropi sapate la 10 cm adancime si la o distanta de 10-15 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

Vezi calendarul infloririi altor plante perene cu bulbi in gradina!